Sâmbătă seara. Una de care îmi era chiar dor… cu She a lui Charles Aznavour în surdină și în loop, piesă pe care am auzit-o pentru prima oară pe coloana sonoră a filmului preferat al mamei mele – Notting Hill (cu Julia Roberts și Hugh Grant).

O sâmbătă seară simplă, acompaniată de amintirea copilăriei, descătușată de Samsara, parfumul bunicii. Am luat cartea lui Elisabeth de Feydeau, Guerlain (2017), cu ceva ani buni în urmă – aproape 10 –, cu speranța că voi ajunge să descopăr familia care a creat mirosul ce mi-a colorat copilăria în clipele pe care le petreceam la bunici. Era un miros care mă obseda și pe care, deopotrivă, îl uram. Îl uram pentru că era prea puternic, avea personalitate, cu accente de santal și iasomie, pe care cu greu puteam să le descopăr. Mă obseda pentru că nu reușeam să-i înțeleg povestea. La 20 de ani mi-am făcut curaj și l-am cumpărat, ca să-l înțeleg mai bine, dar și pentru că era o formă de expresie a dorului. Eram prea tânără pe atunci…

La câțiva ani distanță, cu Elisabeth, am înțeles nu doar povestea parfumului libertății (pentru că Samsara avea să fie creat în anul 1989), ci mai cu seamă povestea unei familii, a unei moșteniri, a unui mod de a gândi și de a percepe viața prin prisma unor valori care astăzi, poate, par a fi pierdute.

1817, Abbeville

Anul și locul de unde Pierre-François Pascal Guerlain avea să plece în călătoria care avea să influențeze destinul familiei, dar și al generațiilor care îi vor urma.

În acel an, 1817, îmbărbătat de sprijinul familiei și încrezător în viitor, Pierre-François Pascal Guerlain urcă în trăsura care îl va duce la Paris. Nu este nici răzbunător, nici gata să-și calculeze cel mai mic gest; este doar fericit că își ia destinul în mâini și este pregătit să dea totul pentru a-și îndeplini visul.

În vremea mantiei de plumb a Revoluției, într-un moment în care prea puțin se vorbea despre parfumuri din cauza tranziției de la societatea manufacturieră la cea industrială, Pierre-François devine pionier în domeniu. Își începe cariera ca și comis voiajor și vânzător ambulant în sânul familiei de parfumieri Briand.

Briand este pentru el părintele spiritual care l-a inițiat în tainele parfumeriei, meserie ale cărei mecanisme nu le cunoaște încă pe deplin, dar pe care și-a pus în minte să le cerceteze din toate unghiurile. Fiindcă Guerlain nu are nimic de slujbaș în el. Are un instinct al libertății pe care înțelege să și-l cultive cu oarecare mister.

Simte că este momentul să plece, mai ales într-un context în care Jean-Baptiste Gellé (întemeietorul Casei Gellé Frères) avea să folosească pentru prima dată forța aburului în procesul de fabricație a parfumurilor. De la primul magazin deschis pe Rue de Rivoli, în Paris, până la momentul în care începe nu doar să vândă, ci și să compună parfumuri, nu este decât o chestiune de câțiva ani. Pentru că, în epoca Comediei umane a lui Balzac, elita pariziană se hrănea cu miresme nobile. Ajunge să fie cunoscut și chiar furnizor al curții imperiale, datorită capacității sale creative și manageriale. Cu 200 de ani în urmă, PR-ul lui Pierre era destul de eficient, poate și datorită calității produselor Casei Guerlain. Poate chiar mai mult. Se stinge la 2 noiembrie 1864, dar lasă moștenirea celor doi copii: Gabriel și Aimé.

Gabriel și Aimé

Cei doi urmași continuă drumul deschis de Pierre și reușesc, prin bună colaborare și multă muncă, să ducă numele Casei Guerlain dincolo de granițele Franței, în casele regale ale Spaniei, Marii Britanii, Rusiei sau chiar României.

Pentru frații Guerlain, parfumul rămâne un produs unic și delicat, rezervat unei elite și incompatibil cu mediocritatea.

Și totuși, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Guerlain este prezent în toată Franța și în Europa, dar și în Africa, la Alger, și în SUA.

Jacques și Pierre

Urmează la conducerea casei Jacques și Pierre, fiii lui Aimé, dintre care Jacques dezvoltă o pasiune pentru crearea miresmelor, iar Pierre se ocupă de partea economică și de gestiunea societății. Perioada celor doi frați este poate cea mai complexă, având în vedere că traversează cele două mari conflagrații mondiale și, totuși, reușesc să mențină activă casa și producția de parfumuri și cosmetice. Este însă și perioada cea mai inspirată pentru Jacques, pentru că acum se nasc faimoasele Shalimar și Mitsouko, precum și multe alte zeci de miresme. Tot acum se creează și ambalaje speciale, printre care sticlele de cristal Baccarat, care contribuie la punerea în valoare a parfumurilor, semn al nobleței. În fine, o epocă confuză, dar productivă, cea a lui Jacques și Pierre. Cu debutul în La Belle Époque, traversând zorii primelor voci care aveau să susțină eliberarea femeilor prin modă, epoca de aur în care se naște Eau de Fleurs de Cédrat. Casa Guerlain este în culmea gloriei. Se deschid filiale în întreaga lume și noi magazine în Paris, mai ales în Place Vendôme.

…până la anii negri

Ai celui de-Al Doilea Război Mondial și ai ocupației naziste. Ani în care Casa Guerlain rezistă, pentru că, pentru familie, vremurile grele nu trebuie să devină niciodată vremuri negre. Și, în fine, americanii debarcă în Normandia și, mai apoi, în magazinele Guerlain din Paris, devenind fascinați de eleganța parfumurilor casei. Jacques însă este vizionar și îl ia sub aripa sa pe nepotul său Jean-Paul, care avea încă din copilărie o problemă de vedere. Tot de mic, Jacques îl formează și îl ține ore în șir în laboratorul său de creație din Paris, împărtășindu-i toate misterele acestei vocații. Pentru că aceasta era o meserie care putea fi învățată mai ales pe cale orală și prea puțin din cărți și tratate.

Jean-Paul

Jean-Paul este cel care preia Casa Guerlain la sfârșitul anilor ’50, moment în care întreaga societate se afla într-un amplu proces de transformare. Este un context favorabil pentru ca acesta să continue tradiția creației unor parfumuri care aveau să călătorească în întreaga lume.

În fine, iată-ne în 1989. Cu Samsara…

În 1989 apare Samsara. Trecuse vremea lipsei de griji și a dorințelor nestăvilite, căci SIDA și criza economică marcau societatea. Era perioada retragerii în sine, în confortul personal, perioada temerilor legate de semeni. Femeia continuă să fie stăpâna propriului corp, a feminității, a frumuseții și a propriilor valori, dar este mai domolită și mai discretă. Era epoca top-modelelor, frumuseți care sunt și femei de afaceri și care știu să fie independente de bărbați. Guerlain înțelesese deja acele femei care părăsiseră sala de gimnastică și ședințele de aerobic în favoarea meditației și a relaxării. (…) Numele de Samsara vine de la un cuvânt sanscrit care desemnează ciclul nașterii și al renașterii, roata vieții.

Și acum înțeleg de ce mă obseda și uram deopotrivă mirosul de Samsara….pentru că Libertate era un cuvânt prea mare pentru mine, mă speria, ca femeie în devenire. Acum, lucrurile sunt mult mai simple, cum mi-aș dori să fie pentru multe femei în această lume…..