Despre UNIVERSitate

Zilele trecute o universitate din România anunța în presă că își propune să devină un pol universitar de excelență. Complet de acord, în condițiile în care se va fi înțeles conceptul de construcție universitară care ar avea la bază în primul rând capacitatea de a asculta principalii beneficiari ai actului academic: studenții. Evident, pe urmă, ar fi nevoie de o investiție serioasă a resurselor economice, umane și științifice în cercetare. Totul sună bine, însă nucleul central al unui astfel de proiect ar trebui să aibă niște coordonate precise care ar porni de la un punct comun: calitatea actului academic, și nu cantitatea acestuia observată în prim plan. Din păcate în discursul public de cele mai multe ori sunt prezente sintagme precum: digitalizare, infrastructură educațională, internaționalizare, investiții materiale. Nimeni, în schimb nu vorbește despre studenți.

Ce este o universitate?

Există eterna dezbatere în spațiul public care pleacă de la originea acesteia. Sunt două școli de gândire opuse: unii consideră că locul ”nașterii” acesteia ar fi Paris, iar alții Bologna. Cred că în acest sens ar fi mai facil să rezolvăm misterul oul sau găina, pentru că mediul elitist intelectual a suferit dintotdeauna de autoreferențialitate.

Indiferent de origine, universitatea per se este instituția cea mai sustenabilă pentru simplul fapt că se ocupă de viitoarele generații, le formează, le crește, le instruiește. Deci, universitatea este instituția în cadrul căreia se conservă, se amplifică și mai apoi se transmite știința relevantă pentru binele societății. Dacă ar fi un singur cuvânt care să descrie acest loc, acela ar fi: libertate. De ce? Pentru că încă de la începutul ei, acest tip de instituție și-a exercitat propria ei autonomie în raport cu orice tip de public. Libertatea intelectuală este principala caracteristică regăsită aici. Și totuși, 3 misiuni mari și importante o definesc, trei misiuni care dacă sunt duse spre împlinire, îi pot asigura sustenabilitatea și coerența în orice tip de societate: Educare (predare), Cercetare și Serviciu.

Exercițiul predării (Lectio și Disputatio) este prima misiune a instituției. Predarea de la catedră este principalul motiv pentru care beneficiarii actului academic aleg să frecventeze acest loc. Modalitatea în care se exercită acest exercițiu este liber aleasă de profesori, însă scopul e același. Calitatea actului predării influențează direct proporțional calitatea bagajului de cunoștințe pe care beneficiarii actului academic îl dobândesc pe parcursul studiilor, mai târziu influențând în mod direct modalitatea fiecăruia de a-și exercita profesia.

Domeniul Cercetării este un alt subiect destul de interesant pentru că viitorul universităților se joacă pe acest teren. De ce? Pentru că există o necesitate a satisfacerii unui grad ridicat de inovație în astfel de centre. Pentru că educarea sau predarea are nevoie să circule pe aceeași stradă împreună cu cercetarea. Din păcate în acest sens prea mult este dezbătut subiectul obligativității publicării articolelor științifice. Toată cercetarea se rezumă la această activitate, pe când acesta este un concept ce cuprinde mult mai mult de atât, plecând de la dezvoltarea proiectelor de cercetare internaționale sau interdisciplinare, la conferințe, seminarii, dialoguri, bariere lingvistice și culturale care pot fi dărâmate, relații și parteneriate care se pot consolida etc.

A treia misiune e Serviciul. Un domeniu care poate fi destul de greu identificat. A servi comunitatea științifică a unui centru academic înseamnă a pune la dispoziție toate resursele profesionale în slujba acelui centru. Serviciul este definit de autogestionare, relații cu media (foarte importante pentru a ajuta la procesul de divulgare a dinamicii științifice pentru a putea produce curente culturale noi pentru comunitatea de masă), implicarea la nivel activ în viața urbei etc.

In fine, cred că mediul de predare poate influența calitatea actului universitar, dar pentru ca o instituție de învățământ să devină una de excelență, este, cu siguranță, nevoie de o aplecare mai profundă asupra problematicii calității resurselor umane dar și asupra dezvoltării unui dialog deschis și coerent cu beneficiarii actului academic.