Scrisoare de Crăciun

Dragă Eva,

Ți-am scris câteva scrisori înainte de a ajunge la aceasta, înainte de sărbătoarea evenimentului care avea să miște lumea de ieri, azi și de mâine. Știu că tu îl aștepți pe Moș Crăciun, dar mai știu că în sufletul tău de copil, aștepți, inconștient, Copilul care va fi schimbat perspectiva asupra vieții a neamurilor. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, însă, sunt momente în viață, când oricât de mari ar fi cuvintele, nu ajung la înălțimea emoțiilor, și atunci, prefer să folosesc tăcerea. Tăcerea o folosesc poate pentru a conserva o energie creatoare, poate pentru că inclusiv aceasta poate fi considerată o formă de comunicare sau poate pentru că în tăcere, discret și modest, Copilul pe care îl așteptăm, avea să vină în urmă cu mai bine de 2000 de ani. Eu știu că undeva, în sufletul tău, o formă de gol, o formă de tăcere există, și va fi mereu, dar știu, în același timp, că nimic nu e fără motiv și răspuns, chiar dacă acesta e tot tăcere.

Draga mea,

Un an deja a trecut. Un an în care ai fost înconjurată de îngeri. Nu știu dacă tu realizezi cât de puternică e forța familiei pe care o ai. Nu știu dacă încă tu poți percepe credința și puterea spirituală, protecția și dragostea pe care ți-o oferă tatăl tău. În prelungirea dragostei lui necontenite, vine cea a figurii feminine, bunica, cu o energie intensă, cu un spirit pozitiv și blând, cu o iertare fără margini. Și mai apoi, pentru că nu există 2 fără 3, în completare, vin toate gândurile bune, chipul senin, oftatul sincer și tăcerea surorii care devine femeie. Un suflet curat, o minte clară, pragmatică, iubitoare. 

Despre mine și acest an, draga mea dragă, să știi că am ales cu inima, cum te-ai obișnuit deja cu mine. Anul acesta am învățat că nu pot face nimic de una singură, ci doar împreună cu oamenii mei dragi: familie, prieteni, profesori, colegi!

Ți-am mai spus că am ajuns să trăiesc în locul pe care de câte ori trebuie să îl prezint celor care vin să îl viziteze, mă copleșesc emoțiile, pană la lacrimi? Nu știu de ce. Am bucuria să fiu înconjurată doar de oameni care iubesc și sunt bucuroși pentru acest dar numit: viață, în ciuda tuturor momentelor de fragilitate umană.

Știi, draga mea, îm doresc să crești, frumos, alături de surioara ta. Să pot, pe urmă, să vă arat cât de frumoasă e lumea aceasta mare!

Eva dragă,

Dacă ar trebui să te definesc ca și cântec, aș spune de la prima strigare că ești un cântec de Gabbani, plin de viață, bucurie ingenuă și nemărginit de bună. Tu împreună cu surioara ta sunteți speranța că lucrurile vor merge în direcția potrivită, pentru că în voi, Dumnezeu vede realizarea oricărui vis, a oricărei dorințe, a oricărei potențialități.

Vreau totuși să știi un singur lucru: Lumea aceasta este minunată! Trebuie să încerci necontenit să trăiești cu acest crez, pentru că așa este. Se mai întâmplă uneori să ne împiedicăm de lucruri neesențiale, de oameni nepotriviți, de situații jenante, de zâmbete false, de gânduri ascunse, dar tu, draga mea dragă, lasă-le să treacă ușor, lejer pe lângă tine. Tu continuă să fii bună!

Caută locul în care ești fericită, și mai presus de orice, caută-te pe tine și pe Cel grație cărui ești aici. Vei avea doar surprize plăcute, crede-mă. Nu uita că ești femeie, și că oricât te-ai strădui să faci față lumii, fragilitatea ta va fi instrumentul principal de elevare a spiritului. Nu-ți fie frică, adu-ți aminte, că în urmă cu două mii de ani, o femeie însărcinată împreună cu soțul ei, își căuta un loc simplu în care să-și tragă sufletul și să aducă la viață pe cel care a operat atâtea schimbări în spiritul uman. Tot El, mai apoi, ne-a arătat că defapt Crucea nu e o povară, ci e un dar, iar prin acceptare și bucurie ingenuă, există și suflu lejer, pentru că atunci înseamnă că te-ai încredințat cu adevărat. 

Uităm, de multe ori, că adevăratul motiv al Crăciunului e Nașterea. Dar nu e nimic, cât timp mai sunt oameni pe pământ, acest moment nu va fi vreodată dat uitării, te asigur! 

Eva,

Îți poți tu imagina acea noapte, acea scenă, atâta lumină? Dacă ai fi un personaj al Marelui Eveniment, câtă bucurie ai radia în jurul tău, privind scena Nașterii? Uneori, uităm să ne bucurăm pentru simplul fapt că suntem, că ne suntem. Uneori, nu realizăm că fiecare naștere în sine este un Eveniment ce schimbă sorții lumii. Cât de frig să fi fost în acea iesle înainte ca animalele să emane prin suflu căldură Copilului nou-născut? Cât de profundă să fi fost privirea Mariei la prima vedere a pruncului? Te poți gândi că Fecioara nu s-a plâns o secundă Sfântului Iosif? A spus doar un mare: Da, acceptându-și destinul în bucurie. Simți mirosul fânului uscat, la fel de puternic, cum îl simt și eu? Parcă îmi amintește de copilăria petrecută în același loc în care tu o petreci acum. 

Da, e Dumnezeu cel care a făcut scena Nașterii. 

În final,

Te invit, ca pentru câteva momente, să rămânem în tăcere…..iar mai apoi, să ne bucurăm! Și nu uita draga mea un singur lucru: Existența noastră pe pământ este exercițiul iubirii!

Te las acum cu Gabbani! Merită ascultat! 

*Fotografiile sunt realizate la Expoziția 100 Presepi in Vaticano 2023.