Călătorie

Am scris acest text în gară, așteptând trenul. Am acceptat să fiu un simplu pasager în trenul tău. Mă duceai la tine acasă. Ca să îți mentinem zâmbetul pe chip, acceptam cu toții să intrăm în jocul tău. Am fost pe rând locomotivă, vagoane, călători de nicăieri spre mâine.

Ochii tai profunzi și mari inspiră atâta bucurie și sunt sursă. Sursă de lumină, sursă pentru scris, sursă de uitare a suferinței. Sunt oameni care pleacă mai devreme, tu ai înțeles acest lucru, nu ai pus nicio întrebare, ai acceptat. Ne ții ancorați în prezent. Nu privești, în mod natural, către trecut, și nu iți pasă de ziua de mâine. Ai un chip teatral, iți place mult să cânți și să îl reciti pe Coșbuc, chiar dacă e puțin devreme. Iți place ciocolata și mulțumești de fiecare dată cand primești câte ceva, orice.

Toată bucuria noastră s-a strâns, de ceva vreme, în tine, și tu o emani mai departe către noi, înmulțind-o. Iți plac parfumurile și iți place să înveți în fiecare zi ceva nou, îți plac deasemenea poveștile, și te știi povesti. Ești un copil vocal și expresiv, dar extrem de ordonat și activ. Ne ești cel mai bun terapeut și cea mai pură sursă de afecțiune. Tu esti bună și puternică cât toți la un loc. Ești cea mai frumoasă lecție de viață. 

În preajma ta nu există tristețe, nu există  lacrimi. 

“Tati e bărbat, tu ești femeie, Alina, iar eu sunt Eva.”

Am luat câte un bilet în trenul tău fiecare, spre destinația pe care o alegi tu. Călătorie frumoasă!