Arta de a reîncepe

Nu știu cât interes reprezintă azi vizita unei abații ce datează din secolul VI după Cristos. Dincolo de un interes spiritual, la o primă aruncare a privirii asupra contextului benedictin din Montecassino, nu ar mai putea fi identificat un altul.

Câteodată, un pelerinaj poate fi un motiv de a fugi de zgomot. Zgomotul cotidian al marilor orașe, zgomotul de surdină al cotidianității, zgomotul provocat de plânsetele copiilor ce zac în spitale și asteaptă să se facă bine, zgomotul ce se scurge din neputința miilor de refugiați ce bat la porțile Europei, zgomotul de văzduh al bombelor lansate în războaie, zgomotul cel dintre noi, zgomotul din noi.

Dacă am înțeles recent ceva, este că există o dinamică a ciclicității vieții destul de precisă și previzibilă. Din nimic, de la 0, după o mare resetare, se repornește, se reconstruiește. E în natura ființei umane, în biologia noastră chiar. 

La fel s-a întamplat și cu Abația de la Montecassino, încercată de nenumărate ori a fi dusă spre nimicire în decursul secolelor precedente. Ultima lovitură: cel de-Al Doilea Război Mondial. 15 februarie 1944, între orele 8.30 și 12.30, în valuri de 10-15 minute, 550 de bombardiere medii și grele și 200 de vânătoare-bombardiere, care decolau de pe aeroporturile italiene, nord-africane și engleze, au aruncat 1250 (pentru unii aproximativ 2000) de tone de bombe pe Cassino, lăsând militari și civili îngropați sub dărâmături. Totul din cauza unei greșeli umane, din cauza unei informații eronate primite de catre Aliați, care ar fi aflat ca în zonă se ascund trupe germane. A fost suficient ca mare parte din abație să fie distrusă în doar 3 ore, iar mai mult de 1000 de soldați să lase semn de martiriu pe acest pământ.

Pe o colină alaturată se odihnesc soldații polonezi care au ales sa lupte pentru eliberarea pământului european de sub jugul unui regim care a lăsat o lecție importantă întregii lumi.

Abația a fost reconstruită după planurile inițiale, care fuseseră protejate înainte de bombardament, de catre călugării benedictini.

Sfântul Benedict, fondatorul Ordinului Benedictin a fost mai târziu declarat patron al Europei, al inginerilor, speologilor și arhitecților. Tocmai rezilienței acestui ordin într-un proces de reconsiderare, din punct de vedere material, pe harta spirituală a Euopei.

Un exemplu al faptului ca orice război are un final care determină un nou început pentru cei care i-au fost martori. Orice cădere determină automat o ulterioară ridicare. Problema este că orice război implică pierderi umane, care, din păcate, în fața unor astfel de momente, sunt irecuperabile. 

Recomandare lectură: Fabio Rosini, Arta de a reîncepe, Viața Creștină, Cluj-Napoca 2020.