Trecere prin timp și dincolo de el

Multe se știu și se spun despre capitala iubirii, și mai multe se scriu în fiecare minut, prin trăirea tuturor ce aleg să-i treacă pragul. Multe au rămas în timp, povești ce vor acompania trecerea prin timp a locului. Povești scrise de oameni, bărbați, femei, tineri, vârstnici. Și totuși, fiind femeie, natural caut să găsesc latura feminină a poveștilor. Aici, am găsit-o.

Orașul luminilor este sub protecția unei femei, sfânta Genoveva. Creștina Genoveva ar fi trăit în secolul V, născută fiind într-o familie nobilă galo-romană. În prima copilărie, destul de precoce, își află vocația și alege drumul către o viață ascetică, pe care o vede precum o eliberare. În 451, când valurile migratorii barbare amenințau Parisul, prin forță și credință i-a convins pe parizieni să-și apere citadela și nu să o abandoneze. Și uite așa, grație rugăciunilor, insistențelor și încurajărilor Genovevei, orașul a fost apărat de proprii cetățeni, astfel încât barbarii nu au putut să pătrundă în inima acestuia.

În bine și în rău Genoveva a fost alături de comunitatea pariziană, în vremuri de întuneric, vremuri instabile, prea puțin previzibile.

Apropiată a lui Clotilde, soția regelui francilor Clovis, Genoveva avusese chiar o influență specială în familia regală. Poate o mică parte a convertirii regelui Clovis la creștinism i se datorează Genovevei. Regatul Francilor astfel este “botezat” în confesiunea creștină.

Genoveva ne rămâne reper, nouă, femeilor. Reper de curaj, abnegație, credință. Este posibil ca în drumul nostru să întâlnim obstacole, să mai zăbovim, să ne mai tragem sufletul. Important este să ne continuăm drumul, acompaniându-i pe cei vulnerabili, chiar și atunci când noi înșine ne simțim vulnerabile, pentru că acolo este sursa. Să privim către trecut cu recunoștință, dar să ne bucurăm că suntem o sumă a trecerii prin timp și dincolo de el.