Pe langa marea onoare de a ghida Biserica Catolica din 2005 pana in 2013, trebuie subliniat rolul de teolog desavarsit pe care Papa Razinger l-a implinit de-a lungul vietii. De factura conservator, considerat fiind de critici, Razinger a inteles nevoile societatii contemporane si a incercat sa transmita faptul ca la baza credintei sta Sfanta Scriptura dar si Biserica ca si corp imaterial, format din cea mai mare comunitate din lume.

Trei documente pun bazele teologiei lui Razinger: Deus Caritas Est, Spe salvi si Caritas in veritate. Iubire, speranta, dragoste in adevar. O teologie a credintei, pe care Episcopul Romei a transmis-o inca din timpul in care conducea Congregatia pentru Doctrina Credintei.

Magisteriul Sfantului Parinte transmite Cuvantul, prin expunerea unor teme de actualitate precum relatia dintre femei si barbati, dragostea, importanta sperantei ce se naste din iubirea de Dumnezeu si cea umana, echilibrul intre rationalism si credinta, dialogul intre stiinta si religie, dialogul interconfesional.

Razinger nu a fost neaparat un papa foarte popular sau carismatic, dar el a stiut sa cucereasca inimile crestinilor prin credinta sa si implicit prin capacitatea de a lasa in urma sa documente ce vor sta la baza explicitarii credintei universale care azi, mai mult ca niciodata, are nevoie de Cuvant.

Imi ramane in suflet al sau Lectio Magistralis tinut la 12 septembrie 2006 in Regensburg, discurs ce sintetizeaza raportul dintre credinta si ratiune, raport de mare importanta in plan cultural prin necesitatea extinderii “iluminismului”.

Razinger a scris mult, si mult ramane a fi studiat in urma sa, dar despre Razinger se va scrie si mai mult.